Legea elvețiană privind dresajul câinilor se aplica proprietarilor de Shiba Inu?

Răspunsul scurt

Da. Regulile obligatorii de dresaj al câinilor din Elveția, în vigoare din 2008 până în 2024, se aplicau tuturor proprietarilor de câini din țară, inclusiv proprietarilor de Shiba Inu. Nu exista nicio excepție bazată pe rasă, iar câinii de tip Spitz cu dimensiunea și temperamentul Shibei erau menționați în mod specific în mai multe liste cantonale. Fiecare proprietar trebuia să finalizeze cursul teoretic SKN Sachkundenachweis (curs teoretic pentru deținători), iar orice câine considerat un risc sporit trebuia să treacă un test comportamental administrat de canton înainte ca proprietarul să poată deține mai mult de un câine sau, în unele cantoane, orice câine.

Ce impunea de fapt Hundeverordnung federală

Hundeverordnung din 29 aprilie 2008 (numită și Ordonanța canină elvețiană) era un cadru federal, nu un examen federal de licențiere. Delega cea mai mare parte a aplicării către cele 26 de cantoane, motiv pentru care regulile variau între, să zicem, Zurich și Valais. La nivel federal, fiecare proprietar nou de câine trebuia:

• Să finalizeze cursul teoretic SKN (Sachkundenachweis) care acoperea comportamentul câinelui, limbajul corporal și semnalele de stres, de obicei 4–8 ore cu un dresor autorizat.
• Să finalizeze cursul practic SKN, de obicei 3–5 lecții de grup axate pe manipularea lesei, rechemare și socializare.
• Să înregistreze câinele la Amt für Lebensmittelsicherheit und Veterinärwesen cantonal (sau echivalent).
• Să păstreze dovada finalizării (certificatul SKN) și să o prezinte la cerere.

Un proprietar începător care nu deținuse anterior un certificat SKN trebuia să finalizeze cursul teoretic înainte de a achiziționa câinele. Acest lucru se aplica proprietarilor de Shiba exact la fel ca proprietarilor oricărei alte rase.

De ce proprietarii de Shiba Inu nu erau exceptați

Nu există nicio excepție pe bază de rasă. Modelul elvețian nu era o „listă de câini periculoși" în sensul BSL american; era un sistem bazat pe comportament și deținător. Un Shiba Inu nu se afla pe lista federală de rase restricționate, dar legea nici nu proteja vreo rasă de cerințe suplimentare dacă câinele individual îndeplinea anumite condiții:

• Câinele mușcase o persoană sau un alt animal, chiar și o singură dată.
• Câinele manifestase un comportament agresiv repetat în public.
• Proprietarul dorea să dețină mai mult de un câine (în multe cantoane).
• Câinele făcea parte dintr-o listă de rase sau tipuri pe care cantonul le considera cu risc ridicat.

Mai multe cantoane, inclusiv Zurich, Berna și St. Gallen, mențineau liste bazate pe tip care includeau câini de tip Spitz, tip primitiv sau rase nordice asemănătoare Shibei. În aceste cantoane, chiar și un Shiba fără incidente putea fi obligat să treacă echivalentul Welpenspielgruppe de socializare timpurie plus testul comportamental cantonal (Behaviorstest sau Wesenstest) înainte de aprobarea pentru deținere sau pentru un al doilea câine.

SKN vs. Hundeführerschein: cu ce s-a confruntat în mod specific un proprietar de Shiba

Hundeführerschein, în sensul elvețian strict, este testul comportamental administrat de un veterinar cantonal sau de un expert în comportament aprobat de canton, nu o clasă de dresaj. Pentru a trece, câinele trebuie să demonstreze:

• Reacție neutră la un câine care trece.
• Comportament calm în prezența alergătorilor, bicicliștilor și mulțimilor.
• Rechemare fiabilă fără lesă într-un teren controlat.
• Toleranță la manipularea de către un străin (examinare în stil veterinar).
• Nicio reacție agresivă la provocări legate de mâncare, jucării sau paza resurselor.

Pentru un Shiba, rechemarea este cel mai greu element. Instinctul de pradă ridicat al rasei, independența și „auzul selectiv la 200 de metri" sunt bine documentate, și au costat Shibas mai multe repetări ale testului comportamental decât aproape oricărei alte rase din Elveția. Proprietarii care au sărit peste antrenamentul practic SKN și au mers direct la test au avut o rată de eșec semnificativ mai mare. Dresorii familiarizați cu rasa au raportat că 6–8 săptămâni de lucru concentrat pe rechemare, combinat cu presiune pe lesă și dezangajare de la fauna mică, era pregătirea minimă care producea treceri constante.

Variația cantonală: unde Shiba a avut cel mai greu drum

• Zurich: A cerut SKN pentru toți proprietarii începători plus o Verhaltensprüfung pentru orice câine de pe lista cantonală și pentru orice câine după un incident.
• Berna: A impus participarea timpurie la Welpenkurs și o evaluare comportamentală pentru orice câine nou achiziționat după 1 ianuarie 2010.
• Ticino: S-a aliniat îndeaproape cu regulile federale, dar cu raportare mai strictă a oricărei mușcături.
• Cantoanele din Romandia (Geneva, Vaud, Neuchâtel): Tindeau să se concentreze pe aplicarea pe bază de incidente mai degrabă decât pe liste bazate pe rasă, ceea ce în general a favorizat Shiba dacă câinele nu avea un istoric de incidente.

Listă practică pentru un proprietar de Shiba în Elveția

• Rezervați cursul teoretic SKN înainte de a aduce un Shiba acasă; certificatul este necesar pentru înregistrare.
• Înscrieți-vă la un grup practic SKN în primele 4 săptămâni.
• Începeți gestionarea rechemării și a instinctului de pradă din prima zi; o lesă lungă este obligatorie până la trecerea testului comportamental.
• Păstrați certificatul SKN, fișa de vaccinare și plăcuța de înregistrare cantonală accesibile.
• Dacă cantonul dumneavoastră cere testul comportamental, programați-l numai după ce un dresor certificat a confirmat pregătirea câinelui; taxele de repetare și timpii de așteptare sunt semnificativi.

Ce s-a schimbat și ce nu

În 2024, Hundeverordnung federală a fost înlocuită de un cadru revizuit care a transferat mai multă responsabilitate cantoanelor și a redus unele cerințe categorice, dar educația de tip SKN pentru deținători rămâne norma în toată țara, iar cerințele de testare comportamentală se aplică în continuare după incidente sau pentru rasele listate în cantoanele mai stricte. Shiba Inu, ca rasă de tip Spitz cu instinct de pradă puternic și o tendință documentată spre agresivitate între indivizi de același sex, este în continuare tratat ca un câine supus unei examinări mai atente sub majoritatea regulilor cantonale, chiar și atunci când nu este listat formal.

Concluzia pentru proprietarii de Shiba

Vechea lege elvețiană nu a fost niciodată un statut privind „rasele periculoase". A fost un statut privind competența deținătorului care se aplica fiecărui proprietar al fiecărui câine, inclusiv fiecărui Shiba. Independența și instinctul de pradă ale Shibei au însemnat că bara practică era mai sus pentru rasă decât pentru, să zicem, un Labrador, dar obligația legală de a dresa, certifica și, acolo unde era necesar, testa era identică cu cea cu care se confrunta orice alt proprietar de câine din țară.